Sfătuire
Era ger...
Eram,-după cum visam-
Un biet înger;
Cu aripi de paie,
Cu al meu zâmbet ponosit.
M-ai lăsat draga mea,
Pradă neîncrederii.
Corbii pe aripi
S-au aşezat,
Îmi sfâşie veşmântul.
Schelet de lemn devin,
Îtr-un lan...
Plin de cenuşă
Şi trupuri anchilozate
Pe rug.
Bieţii martiri...
Tată,odata îmi spunea-i:
"Eşti naiv sa crezi,
Ea nu există.nu vezi?"
Eu suflet nud
Încă o veghez
Dar cine ştie?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu