Sinteza
Cu ai tăi neuroni de câine,
nervii mi-alergi
în odaia fără bun simţ
şi jignit,
întrebi de ce eşti lăudat.
Tu,iubita mea
miroşi urât de tot
şi-atunci te plesnesc.
Nu,nu eşti tu !
Ţi-ai pus sânii pe umăr
şi-ai plecat
fără vreo întrebare.
Acum în sfârşit
sunt liniştit,
toastez în altă dimensiune
o cupă de formol
cu a voastre cadavre.
Împlinire.
