Terra
Stai întinsă pe spate în iarbă pe pământul rece
cu un pachet de biscuiţi în mână
şi-l savurezi cu tot ce ai mai bun în tine ca pe un viciu din adolescenţă
Vântul zdrenţuie umbra ce te înveleşte
lăsând soarele să-ţi muşte uşor din gâtul golaş cu fiecare atingere printre frunze
Părul tău negru se scurge printre firele de iarbă
ca o cascadă într-un deşert cu lei
împletind un macrameu de filigran
Mustul se scurge lin din buzele tale
în adâncul pământului
ca o lacrimă de cer
