La si 37

vreau un petec
și ață neagră
o lună
să cos pe cer
un zâmbet
ochii mici și negri
să mă intalnesc cu ea
vineri seara
în august
să fie la si 37
să-i zambesc
o curtez
îi ingrijesc cusăturile
să nu cadă
de pe cer
o sărut
așa cum stie
un copil al mamei
pămant


o iubesc
când vântul bate
îi suflă pletele
e roșie de furie
dar nu știe
e cea mai frumoasă
toți o iubim
eu,
ore în șir
o privesc
de ea m-am indrăgostit
și mereu voi fi
nu o uit
nici chiar ziua
când pleacă.