La si 37

copil al aripilor
în smoală întoarce-te
pe rugul din beton
să străluceşti
în flacări

ieşi din trup
lasă-l în uscare
o umbră  ai fost mereu
a nopţilor felinare
să plângă toţi

în adâncul tău
de mult eşti mort
într-o funie
cu gâtul înţepenit atârni
aştepţi...
pe pământ să cazi
iarbă ce va creste
să-ţi dea uitare

amintirea îţi va străluci
în ochii mei